, săli, s.f. 1. Încăpere spațioasă destinată spectacolelor, întâlnirilor sportive, întrunirilor, expozițiilor etc. ♦ Totalitatea persoanelor reunite într-o sală (1). 2. Coridor. 3. Vestibul, antreu, anticameră. – Din fr. salle.
s. 1. sală de mese v. sufragerie; sală de mâncare v. sufragerie; (înv.) sală de ospețe v. sufragerie. 2. antreu, hol, vestibul. (Două camere cu ~.) 3. an-ticameră. (Așteaptă în ~!) 4. clasă. (Profesorul a ieșit din ~.) 5. public. (~ a izbucnit în aplauze.)
f. 1) Încăpere spațioasă, special amenajată, destinată diferitelor activități. ~ de spectacole. ~ sportivă. 2) Publicul adunat într-o astfel de încăpere.[G.-D. sălii] /<ngr. sal[l]a, fr. salle, germ. saal, it. salla
s.f. – Încăpere mare. – Var. Mold. șală. Mr. sală. Fr. salle, mr. din it., cf. ngr. σάλα. Fonetismul var. mod. este curios și se explică probabil prin analogie cu multe cuvinte orientale, care au pe ș în tc. și s în ngr. cf. șal, ngr. σάλι, șah, ngr. σάχης etc. -Der. salon, s.n., din fr. salon, mr. salone, din it. salone, cf. ngr. σαλόνι.
s.f. 1. Încăpere mare destinată spectacolelor, unor manifestări sportive etc. ♦ Totalitatea persoanelor adunate într-o sală (1). 2. Încăpere mare într-un apartament; antreu, vestibul. 3. Coridor. [< fr. salle, cf. germ. Saal].
s. f. 1. încăpere mare destinată spectacolelor, unor manifestări sportive etc. ♢ totalitatea persoanelor adunate într-o sală (1). 2. încăpere mare într-un apartament; antreu, vestibul. 3. coridor. (< fr. salle, it. salla)
s. v. sală de mese, sală de mâncare, sufragerie.