definiția salaii definiție dex

s. v. chiriaș, locatar.

s.m. – Oaspete, invitat. Mag. szálló (Tiktin; Gáldi, Dict., 159).

, șalăi, s.m. Pește răpitor de apă dulce, lung de 30-70 cm și având greutatea de 1-3 kg, cu corpul fusiform, acoperit cu solzi mărunți de culoare cenușie și cu gura mare cu dinți ascuțiți (Stizostedion lucioperca). – Din magh. süllő.

, șalăi, s.m. Veche monedă de aramă care a circulat în Moldova, având o valoare egală cu (aproximativ) a patra parte dintr-un ban vechi. – Cf. pol. szalawa.

s. (IHT.) 1. (Stizostedion lucioperca) (reg.) guran, smuge, suduc, (Mold.) sudac. 2. șalău-de-mare. (Morone labrax) = lavrac, lup-de-mare.

(pește; monedă veche) s. m., art. șalăul; pl. șalăi, art. șalăii

m. Pește dulcicol răpitor de talie medie, cu corpul alungit, de culoare cenușie având gură largă, cu dinții ascuțiți. /cf. ung. süllő

m. (în Moldova medievală) Monedă măruntă de aramă (având o valoare egală cu a patra parte dintr-un ban). /cf. pol. szalawa, szalag

, șalauă, s.n. (reg.) oblon (la fereastră).

s.n. (reg.) grajd mare.

s.n. (reg.) dreptar folosit în zidărie.

s.m. – Pește (Lucioperca sandra). Mag. süllő (Cihac, II, 527; Tiktin; Gáldi, Dict., 159).

s.m. – Monedă veche de cupru (Mold., sec. VVII). Pol. szalawa (Bogrea, Anuarul Inst. Istorie națională, III, 517; Candrea).