(2) salvamari, s.n., s.m. 1. S.n. Serviciu specializat (la mare) în prevenirea și acordarea de ajutor celor în pericol de înec. 2. S.m. Persoană calificată care face parte din salvamar (1); (rar) salvamarist. – Salva[re] + mar[ină].
s. n., pl. salvamáre
s. m., pl. salvamári
n. Serviciu destinat să salveze pe cei aflați în pericol de a se îneca în mare. /a salva + mar[e]