salvez, vb. I. Tranz. și refl. A scăpa pe cineva sau a izbuti să scape singur dintr-o primejdie, dintr-o încurcătură etc. ♢ Expr. (Tranz.) A salva situația = a reuși să îndrepte o situație grea, neplăcută; a face față unei situații. A salva aparențele = a da unui lucru, unei situații etc. o înfățișare capabilă să ascundă un rău lăuntric. – Din lat., it. salvare.
tranz. (ființe sau obiecte) A scoate dintr-o situație complicată; a scăpa. ♢ ~ situația a reuși să facă față unei situații grele. /<lat., it. salvare
vb. – A scăpa, a se elibera. Lat. salvare (sec. XIX). – Der. salvă, s.f., din fr. salve; salvator, s.m., din lat. salvator (se.c XIX); salv-conduct, s.n., din fr. sauf-conduit; salvare, s.f. (scăpare; mîntuire; casă de ajutor).
vb. I. tr. A scăpa, a scoate (pe cineva sau ceva) din primejdie, din încurcătură etc. ♦ A salva aparențele = a face față; a ascunde realitatea prezentând numai aspectul voit. ♦ refl. A se scăpa singur dintr-o primejdie. [< lat. salvare, cf. it. salvare].
vb. I. tr. a scăpa, a scoate din primejdie, din încurcătură etc. o a ~ aparențele = a face față; a ascunde realitatea prezentând numai aspectul voit. II. refl. a se scăpa singur dintr-o primejdie. (< lat., it. salvare)