adj. m., f. samaníe; pl. m. și f. samaníi
adj. – Galben-pai. Tc. sămani, de la saman „pai” (Șeineanu, II, 311; Roesler 602; Lokotsch 1812).
, șamani, s.m. Slujitor al șamanismului. ♦ Vrăjitor – Din fr. chaman.
m. 1) Slujitor al șamanismului. 2) Persoană despre care se crede că ar putea comunica cu spiritele. /<fr. chaman