definiția sambucus definiție dex

boji, s.m. Plantă erbacee cu miros neplăcut, cu flori albe și cu fructe negre; bozie (Sambucus ebulus). – Cf. ucr. boz, bg. băze, magh. bodza.

s. (BOT.; Sambucus ebulus) bozie, (înv. și reg.) soc mic.

s. v. divinitate, dumnezeu, idol, spânz, zeitate, zeu.

s. m., pl. boji

m. Plantă erbacee umbeliformă, toxică, cu miros neplăcut, cu flori albe și cu fructe negre. /<ucr., bulg. boz

s.m. – (Înv.) Idol, zeu păgîn. – Var. boză, boază. Sl. bozĭ, pl. de la Bogŭ „Dumnezeu” (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Berneker 111).

s.m. – Călin, Sambucus ebulus, Ebulum humile. – Var. bozie, boziu, boj. Mr. iboz, megl. boz. Sl., cf. bg. băzie, rus. boz; dar nu apare etimonul slav (cf. Meyer, Neugr. St., II, 19). V. și ngr. βούζιον, alb. vuzë, mag. bodza.

, soci, s.m. Nume dat mai multor specii de arbuști de dimensiuni mici, cu flori hermafrodite grupate în inflorescențe, care au proprietăți sudorifice, și cu fructe (boabe negre sau roșii), scoarță și rădăcini cu proprietăți laxative și diuretice (Sambucus). – Lat. sabucus (= sambucus).

s. (BOT.; Sambucus nigra) (reg.) holer, hoz, iboz, scorpat.

s. m., pl. soci

m. Arbust cu lujeri bogați în măduvă și cu frunze palmat-compuse, ascuțite la vârf, cu flori mici, albe, plăcut mirositoare, grupate în ciorchine și cu fructe negre (mai rar roșii), sferice, folosite în medicină și în industria casnică. /<lat. sabucus