, șamotez, vb. I. Tranz. A căptuși un cuptor cu șamotă. – Din germ. schamottieren. Cf. șamotă
tranz. (cuptoare, sobe etc.) A căptuși cu șamotă; a acoperi cu un strat refractar. /Din șamotă
vb. tr. 1. a transforma argila în șamotă. 2. a căptuși un cuptor, o sobă etc. cu șamotă. (< germ. schamottieren)
, șamote, s.f. Material refractar obținut din argilă arsă și măcinată, care se întrebuințează la prepararea cărămizilor și a altor materiale refractare; p. ext. cărămidă sau placă refractară preparată din astfel de argilă. [Var.: șamót s.n.] – Din germ. Schamotte, fr. chamotte.
f. 1) Material obținut din argilă arsă și măcinată, din care se fabrică produse refractare. Mortar de ~. 2) Cără-midă sau placă făcută dintr-un astfel de material. /<germ. Schamotte, fr. chamotte
s.f. Material obținut prin măcinarea unei argile refractare arse, folosit la fabricarea produselor refractare. [Var. șamot s.n. / < germ. Schamotte].
s. f. 1. material prin măcinarea argilei arse, la fabricarea produselor refractare. 2. produs refractar din șamotă (1). (< germ. Schamotte, fr. chamotte)