sărbători, s.f. 1. Zi în care se comemorează sau se sărbătorește un eveniment important, organizându-se adesea diferite serbări, solemnități, demonstrații etc. și în care de obicei se întrerupe activitatea obișnuită; p. ext. zi oficială de odihnă. ♢ Sărbătoarea muncii = 1 Mai, ziua solidarității internaționale a celor ce muncesc. Sărbătoare națională = zi (de odihnă) în care se cinstește un eveniment important din istoria patriei. Sărbătoare legală = zi (stabilită în mod oficial) în care întreprinderile și instituțiile nu lucrează. ♢ Loc. adj. și adv. De sărbătoare sau de sărbători = festiv, sărbătoresc, strălucitor. ♢ Loc. adv. În (sau de) sărbători = cu ocazia sărbătorilor, în timpul sărbătorilor (religioase); p. restr. în timpul Paștilor sau al Crăciunului. ♦ (Art., adverbial) În zilele de sărbătoare (1). Sărbătoarea nu se lucrează. 2. Sărbătorire, serbare; festivitate, petrecere. – Serba + suf. -ătoare.
s. 1. zi festivă, (înv. și pop.) praznic, (înv.) sărbătorie. (Azi e mare ~, nu se lucrează.) 2. v. festivitate. 3. v. sărbătorire.
s. v. festivitate, petrecere, serbare.
s. f., g.-d. art. sărbătórii; pl. sărbătóri
f. 1) Zi stabilită în mod oficial pentru marcarea unui eveniment important (în care, de obicei, nu se lucrează). ♢ De ~ sărbătoresc; festiv. 2) Manifestare solemnă, organizată cu un anumit prilej. ~ sportivă. 3) Zi în care este marcat tradițional un eveniment în conformitate cu un obicei sau cu regulile cultului religios. ~orile Crăciunului. ♢ ~ori fericite! formulă de urare adresată cuiva cu ocazia unei sărbători tradiționale. [ G.-D. sărbătorii] /a serbă + suf. ~ătoare