definiția saricele definiție dex

s. v. turban.

s.n. – Turban. Tc. sarik (Șeineanu, III, 104), cf. ngr. σαρίϰι, bg. sarik.

, sarici, s.f. Manta țărănească lungă și mițoasă pe dinafară, țesută din fire groase de lână, pe care o poartă oamenii de la munte. [Pl. și: sarice] – Din lat. sarica (= serica).

s. țundră, (Maram.) gubă. (~ de cioban.)

s. v. alaun.

săricele, s.f. 1. Diminutiv al lui sare. 2. Arsenic, șoricioaică. 3. Sare de lămâie. 4. Plantă erbacee cu frunze spinoase, cu flori verzui, alburii sau roșietice; ciurlan (Salsola kali). – Sare + suf. -icică.

s. v. ciurlan.

s. v. acid citric, acid tartric, alaun, anhidridă arsenioasă, arsenic, clorură mercurică, sare de lămâie, sublimat corosiv, trioxid de arsen.

s. f., g.-d. art. săricélei; (plante) pl. săricéle

f. (diminutiv de la sare)1) pop. Sare de lămâie. 2) Substanță toxică sub formă de cristale de culoare albă, întrebuințață în medicină și la stârpirea șoarecilor; arsen. /sare + suf. ~icică

f. pop. (diminutiv de la sare) Plantă erbacee cu tulpina bogat ramificată în formă de sferă și cu frunze mărunte, lunguiețe, spinoase la vârf; ciurlan. /sare + suf. ~icică