sarmale, s.f. Preparat culinar din carne tocată (amestecată cu orez și cu alte ingrediente) învelită în foaie de varză, de viță etc. în forma unor rulouri. [Var.: sarmálă s.f.] – Din tc. sarma.
s. (reg.) gălușcă, pernuță, (Ban. și Transilv.) perișoară, (Transilv. și Bucov.) piroșcă. (~ ale cu carne de porc.)
f. mai ales la pl. Preparat culinar din carne tocată, amestecată cu orez (crupe) și alte ingrediente și învelită în foi de varză sau de viță de vie; gălușcă. [Art. sarmaua; G.-D. sarmalei] /<turc., sb. sarma
s.f. – Gălușcă înfășurată în foaie de varză sau de viță. – Mr. sărma, megl. sarma. Tc. sarma (Șeineanu, II, 315; Lokotsch 1857; Ronzevalle 107), cf. ngr. σαρμᾶς, bg., sb. sarma.
expr. a da un telefon.
sârme, s.f. 1. 1. Fir metalic (de oțel, de aramă, de aluminiu etc.) a cărui secțiune are dimensiunile transversale mai mici de 16 mm. ♢ Sârmă de parchet = sârmă de oțel cu muchii ascuțite, în forma unui ghemotoc, folosită la curățarea parchetelor. 2. (Înv.) Fir de metal prețios. II. (definitie/ihtiologie">Iht.) Plevușcă. – Din ngr. sirma, tc. sirma.
f. Fir metalic de diverse grosimi, având numeroase întrebuințări. ~ de aluminiu. ~ ghimpată. /<turc. surma, ngr. syrma
s.f. – 1. (Înv.) Fir de metal prețios. – Fir de metal prețios. – 3. Fir metalic. – 3. (Olt.) Fir de mătase. Mr. sirmă „mătase”, megl. sărmă „fir metalic”. Ngr. σύρμα (Roesler 576; Cihac, II, 699; cf. Vasmer, Gr., 133), posibil prin intermediul tc. surma, cf. alb. sërmë, bg. sărma, sb. srma. – Der. sîrmar, s.m. (fabricant de obiecte de sîrmă); sîrmuliță, s.f. (pește, Leucaspius delineatus).
vb. I. tr. (Franțuzism) A încânta, a fermeca, a fascina. [< fr. charmer].