ist. Care aparține sarmaților. /<fr. Sarmates
m. ist. Persoană care făcea parte dintr-o veche populație indo-europeană nomadă, înrudită cu sciții și asimilată de popoarele turcice și vechi slave. /<fr. Sarmates
, sarmați, -te, adj., s.m. și s.f. (Locuitor) care aparținea unei populații indo-europene nomade, în antichitate între Marea Neagră și Marea Baltică ♦ s.f. Limbă iraniană vorbită de sarmați. (din it. sarmato, lat. sarmata)
s.m. pl. Veche populație indo-europeană nomadă, înrudită cu sciții, care a populat teritoriile din jurul Mării Negre și a fost asimilată de slavii vechi, de geto-daci etc. – Din fr. Sarmates.
vb. I. tr. (Franțuzism) A încânta, a fermeca, a fascina. [< fr. charmer].
vb. I. tr. (Franțuzism) A încânta, a fermeca, a fascina. [< fr. charmer].