definiția saturați definiție dex

saturéz, vb. I. Tranz. A aduce un sistem fizico-chimic sau tehnic în stare de saturație. – Din fr. saturer, lat. saturare.

vb., ind. prez. 1 sg. saturéz, 3 sg. și pl. satureáză

tranz. (sisteme fizice sau chimice) A aduce în stare de saturație. /<fr. saturer, lat. saturare

vb. I. tr. A aduce un sistem fizico-chimic în stare de saturație. [< fr. saturer, cf. lat. saturare].

vb. tr. 1. a aduce un sistem fizico-chimic în stare de saturație. 2. a face să ajungă la saturație. (< fr. saturer, lat. saturare)

saturați, -te, adj. (Chim.; Fiz.) Care nu mai are valențe libere și nu mai poate forma compuși de adiție; care se află în stare de saturație. ♦ Fig. Care a atins punctul de intensitate, de valoare etc. maximă. – V. satura.

adj. (rar) sătul. (Pământ ~ de ploi.)

≠ nesaturat

adj. m., pl. saturáți; f. sg. saturátă, pl. saturáte

adj. (Despre un sistem fizico-chimic) Care nu mai are valențe libere; adus în stare de saturație. [Cf. fr. saturé].

adj. (despre compuși chimici) care nu mai are valențe libere; care se află în stare de saturație. o vapori ~ți = vapori având densitate maximă pentru presiunea și temperatura la care se află; soluție ~ă = soluție cu o concentrație maximă pentru presiunea și temperatura la care se află. (< fr. saturé)