saturări, s.f. Faptul de a satura. – V. satura.
s. v. saturație.
s.f. Acțiunea de a (se) satura și rezultatul ei; saturație. [< satura].
s.f. (Rar) Faptul de a (se) sătura. – V. sătura.
s. (rar) sațietate, (pop.) saț. (Are senzația de ~.)
s. v. abundență, belșug, bogăție, îmbelșugare, îndestulare, prisos.
s. f., g.-d. art. săturării; pl. săturări