săvârșiri, s.f. Acțiunea de a (se) săvârși și rezultatul ei. – V. săvârși.
s. v. decedare, deces, desăvârșire, destinație, dispariție, funcție, isprăvire, isprăvit, încheiere, moarte, perfecțiune, pieire, prăpădire, prescriere, răposare, scop, sfârșire, sfârșit, stingere, sucom-bare, terminare, terminat.
s. f., g.-d. art. săvârșírii; pl. săvârșíri