vb. – A se mișca, a pluti în aer. – Mr. azboair, azburare. Lat. *exvǒlāre (Pușcariu 1833; REW 3115; Pascu, I, 49), cf. v. it. svolare. – Der. sbor, s.n. (planare, mișcare în aer); sburatic, adj. (ușor); sburător, adj. (care zboară; s.m., duh rău); sburătoare, s.f. (pasăre); sburătăci (var. sburătăi, sburătui, sburători), vb. (a zbura scurt, a învăța să zboare; a se emancipa, a deveni independent; a alunga păsările; a trage, a azvîrli; a arunca cu pietre sau a lansa alte proiectile); sburătură, s.f. (zbor; așchie, țandără, bulgăre; fragment de obiect care se poate folosi ca proiectil ; parte anterioară a tunului).