scânceli, s.f. Faptul de a (se) scânci; scâncit; p. ext. scâncet. – Scânci + suf. -eală.
s. v. geamăt, scâncet, scâncit, tânguire, vaier, vaiet.
s. f., g.-d. art. scâncélii; pl. scâncéli