Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția scânteile definiție dex
scânteile
găsește rime pentru
scânteile
Cuvinte apropiate:
scânteie
SCÂNTÉIE,
scântei
,
s.f.
1.
Particulă
solidă
incandescentă
care
sare
din
foc
, dintr-un
corp
aprins
, din
ciocnirea
unor
corpuri
dure
etc. sau care
însoțește
o
descărcare
electrică
, și care se
stinge
foarte
repede
. ♢ Expr.
A i se
face
(cuiva)
scântei
(pe
dinaintea
ochilor
),
se
zice
când
cineva
primește
o
lovitură
puternică
(și are
senzația
că
vede
scântei
).
A se
învăța
(sau
a se
deprinde
)
ca
țiganul
cu
scânteia
= a se
deprinde
cu
răul
. ♦
P. ext.
Lumină
slabă
, de-
abia
întrezărită
, cu
sclipiri
intermitente
;
licărire
.
2.
Fig.
Fapt
în
aparență
neînsemnat
care
declanșează
o
acțiune
, un
sentiment
etc.
3.
Fig.
Părticică
neînsemnată
din ceva;
fărâmă
,
pic
.
O
scânteie
de
talent
.
[Pr.: –
te-
ie
.
– Var.: (înv.)
schintéie
s.f.] – Lat.
*scantillia
(=
scintilla).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia scânteile
SCÂNTÉIE
s.
1.
(prin Transilv.)
sicră
, (înv.)
segnetă
.
(
Focul
produce
~i.)
2.
v.
sclipire
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia scânteile
SCÂNTÉIE
s. v.
fărâmă
,
fir
,
garoafă
de
câmp
,
garoafă
sălbatică
,
garofiță
,
pic
,
pică
-
tură
,
pișcătură
,
scânteioară
, scânte-
iuță
,
strop
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia scânteile
scântéie
s. f.,
art
.
scântéia
,
g.-d.
art
.
scântéii
;
pl.
scântéi
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia scânteile
SCÂNTÉ//IE scântéi
f.
1)
Particulă
incandescentă
desprinsă
dintr-un
corp
sau dintr-o
substanță
. ♢
~
electrică
lumină
intensă
și
momentană
care
apare
în
timpul
unei
descărcări
electrice
.
A se
învăța
(sau
a se
deprinde
)
ca
țiganul
cu ~ia
a se
deprinde
cu un
lucru
, mai
ales
rău
. 2)
Lumină
slabă
și
intermitentă
;
licărire
. 3)
fig.
Indiciu
neînsemnat
care se
poate
manifesta
sau
intensifica
.
~ de
talent
. ~ de
nădejde
.
[ G.-D.
scânteii
;
Sil
.
-te-
ie
] /<lat.
scantillia
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia scânteile
scîntéie (-i),
s.f. –
Particulă
incandescentă
care
sare
din
foc
;
licăr
. – Mr.
scînteal’e
. Lat.
scintilla,
prin
intermediul
unei
forme
ipotetice
*
scantilia
(Pușcariu 1533;
Pascu
,
Beiträge,
12; Philippide, II, 653; cf. REW 7220 și
Graur
,
BL,
V, 113), care a
fost
explicat
printr-o
anumită
contaminare
sau
analogie
cu
excandĕre
(Pușcariu) sau cu
alb
.
skendilje
(Densusianu,
Rom
.,
XXXIII, 285). Lat.
*scinta,
forma
primitivă
a lui
scintilla
(Cihac, I, 244), pare
îndoielnică
.
Scant-
în
loc
de
scint-
nu pare
greu
de
admis
, cf.
formele
paralele
scĭndŭla-scandŭla, sĭlvatĭcus-salvatĭcus,
serica
-*
sarica
etc. Der.
scînteia,
vb. (a
scoate
scîntei; a
luci
, a
străluci
);
scînteiuță
, s.f. (
focșor
,
văcariță
,
Anagallis
arvensis
;
bănuț
, Bellus
perennis
;
plante
,
Gagea
arvensis
,
Gagea
pratensis
);
scînteioară,
s.f. (
focșor
,
văcariță
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia scânteile
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK