scăfârlii, s.f. (Pop. și fam.) Țeasta capului; craniu. ♦ Cap. – Din scafă.
s. v. craniu.
s. v. caliciu, calotă, cap, creștet, cupă, parietal, potir, rotulă, sinciput, vertex.
s. f., art. scăfârlía, g.-d. art. scăfârlíei; pl. scăfârlíi, art. scăfârlíile
f. 1) pop. (la animalele vertebrate) Totalitate a oaselor capului; craniu; țeastă; tigvă. 2) iron. Cap al omului. [G.-D. scăfârliei] /Din scafă