(1) scăunașe, s.n., (2) scăunași, s.m. 1. S.n. Scăunel. 2. S.m. (Înv.) Negustor de vite sau de cereale; colector (de produse alimentare); comisionar (al unui negustor). [Pr.: scă-u- – Var.: (reg., 1) scăuiéș s.n.] – Scaun + suf. -aș.
s. v. gresie, patru, perinoc, telegău.
s. 1. v. scăunel. 2. v. căluș.
(persoană) s. m. (sil. scă-u-), pl. scăunáși
(obiect) s. n. (sil. scă-u-), pl. scăunáșe