scăunoaie, s.f. Unealtă a dulgherului sau a dogarului, constând dintr-o bancă pe care lucrătorul șade călare, pentru a putea apăsa cu piciorul pe pedala care fixează lemnul de cioplit. [Pr.: scă-u-] – Scaun + suf. -oaie.
s. (TEHN.) scaun. (~ a dulgherului.)
s. f. (sil. scă-u-), art. scăunoáia, g.-d. art. scăunoáiei; pl. scăunoáie