s.f. v. scălâmbăiere.
scălâmbăieri, s.f. (Pop. și fam.) Acțiunea de a se scălâmbăia și rezultatul ei: scălâmbăială, scălâmbătură. [Pr.: -bă-ie-. – Var.: scălămbăiére, scălâmbáre s.f.] – V. scălâmbăia.
s. v. capriciu, chef, fando-seală, fantezie, fason, fiță, grimasă, maimuțăreală, moft, naz, poftă, pros-teală, schimonoseală, schimonosire, schimonositură, sclifoseală, strâmbă-tură, toană.
s. f., g.-d. art. scălâmbăiérii; pl. scălâmbăiéri