scălâmbături, s.f. (Înv.) Scălâmbăiere. – Scălâmba + suf. -ătură.
s. f., g.-d. art. scălâmbătúrii; pl. scălâmbătúri
f. Contractare care scălâmbăiază fața; grimasă. /a scălămbăi + suf. ~tură
, scălâmbătúri, s.f. Grimasă, scălâmbăială. (scălâmba + suf. -ătură)