scâlcieturi, s.f. Faptul de a (se) scâlcia; deformare; (concr.) parte deformată (prin tocire) a unui obiect (în special a încălțămintei). [Pr.: -ci-e-] – Scâlcia + suf. -ătură.
s. deformare, strâmbătură. (O ~ la încălțăminte.)
s. f. (sil. -ci-e-), g.-d. art. scâlcietúrii; pl. scâlcietúri