scăldaturi, s.n. Faptul de a (se) scălda; (concr.) loc (într-o apă curgătoare) unde se face baie. – V. scălda.
s. v. îmbăiere.
s. n., pl. scăldáturi
s. v. baie, cadă, cristelniță, îmbăiere, scăldare, scăldat, vană.
f. 1) Scăldare nerepetată. 2) Apa în care se scaldă cineva. /a scălda + suf. ~ătura