scâncete, s.n. Plâns înăbușit, slab și întretăiat (specific copiilor mici); scânceală, scâncitură, scâncit. ♦ Vaiet (de păsări, de animale); scheunat. – Scânci + suf. -et.
s. 1. v. scâncit. 2. (peior.) smiorcăială, smiorcăit. (Termină cu ~ele!) 3. v. geamăt.
s. n., pl. scâncete
n. Sunet jalnic întretăiat emis de unele ființe. /a scânci + suf. ~et