scândurele, s.f. Diminutiv al lui scândură; scândurice, scânduriță. – Scândură + suf. -ea, -ică.
s. v. iapă, lopățică, schimbător, tălpig.
s. (pop.) scândurice, (reg.) scându-reană, scândurișcă, scânduriță, scândurușă, scânduruță.
s. f., g.-d. art. scândurélei; pl. scânduréle