scarífic, vb. I. 1. A afâna pământul cu ajutorul scarificatorului. 2. A scormoni suprafața unui teren sau a unei șosele în refacere, pentru a ușura îndepărtarea pământului, a pietrelor etc. sau pentru a asigura o bună legătură între materialul nou și cel vechi. 3. A cresta superficial pielea unui bolnav, provocând o ușoară sângerare în scop terapeutic sau pentru a introduce un medicament, un vaccin, pentru a face o analiză etc. – Din fr. scarifier, lat. scarificare.
vb., ind. prez. 1 sg. scarífic, 3 sg. și pl. scarífică; conj. prez. 3 sg. și pl. scarífice
tranz. 1) (soluri, terenuri cultivate) A afâna, asigurând pătrunderea aerului la rădăcina plantelor. 2) (suprafețe rutiere în refacere) A scormoni, ușurând lucrările ulterioare. 3) (pielea) A cresta la suprafață, provocând o sângerare ușoară (pentru a introduce un medicament sau pentru a face o analiză). /<lat. scarificare, fr. scarifier
vb. I. tr. 1. A scormoni suprafața unei șosele care trebuie refăcută, pentru a asigura o legătură mai bună între noile și vechile materiale. ♦ A afâna pământul cu ajutorul scarificatorului. 2. A cresta ușor pielea unui bolnav în scop terapeutic (pentru a-i lua sânge etc.). [P.i. scarífic, 3,6 -că. / < lat., it. scarificare, cf. fr. scarifier].
vb. tr. 1. a scormoni suprafața unei șosele care trebuie refăcută pentru a asigura o legătură mai bună între noile și vechile materiale. ♢ a afâna pământul cu scarificatorul. 2. (med.) a cresta ușor pielea pentru provocarea unei sângerări, aplicarea ventuzelor etc. (< fr. scarifier, lat. scarificare)