scăunele, s.n. Diminutiv al lui scaun; scăunaș. [Pr.: scă-u-] – Scaun + suf. -el.
s. 1. scăunaș, (pop.) scăuneci, (Transilv. și Ban.) scăunuț. (Stă pe un ~.) 2. v. căluș.
s. v. fierea-pământului, potroacă, țintaură.
s. n. (sil. scă-u-), pl. scăunéle