schilodesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face pe cineva să devină sau a deveni schilod, infirm; a (se) mutila, a (se) schilăvi. – Din schilod.
vb. (MED.) 1. v. mutila. 2. a (se) ologi, (înv. și reg.) a (se) calici. (S-a ~ la picior.) 3. a (se) ciungi. (S-a ~ la o mână.)
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. schilodésc, imperf. 3 sg. schilodeá; conj. prez. 3 sg. și pl. schilodeáscă
tranz. A face să se schilodească; a mutila; a sluți. /Din schilod