schimnici, -ce, s.m. și f (Rar) Pustnic, sihastru. [Var.: schívnic, -ă s.m. și f.] – Din sl. skimĩnikŭ.
adj. v. ascetic, sihăstresc.
s. v. pustnic.
s. m., pl. schímnici
înv. Călugăr care trăiește într-un loc izolat de lume, petrecându-și viața în post și rugăciune; pustnic; sihastru; ascet. /<sl. skiminiku