schimnicii, s.f. (Rar) 1. Starea, viața de schimnic; pustnicie, sihăstrie. 2. Locuință a schimnicului. [Var.: schivnicíe s.f.] – Schimnic + suf. -ie.
s. 1. v. asceză. 2. v. schit.
s. v. izolare, singurătate.
s. f., art. schimnicía, g.-d. art. schimnicíei; pl. schimnicíi, art. schimnicíile
f. 1) Viață de schimnic; sihăstrie; pustnicie. 2) Loc unde trăiește un schimnic. /schimnic + suf. ~ie