definiția schimnicii definiție dex

schimnici, -ce, s.m. și f (Rar) Pustnic, sihastru. [Var.: schívnic, -ă s.m. și f.] – Din sl. skimĩnikŭ.

adj. v. ascetic, sihăstresc.

s. v. pustnic.

s. m., pl. schímnici

înv. Călugăr care trăiește într-un loc izolat de lume, petrecându-și viața în post și rugăciune; pustnic; sihastru; ascet. /<sl. skiminiku

schimnicesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se face schimnic. ♦ Intranz. A duce o viață de schimnic, a trăi ca un schimnic. – Din schimnic.

vb. v. pustnici.

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. schimnicésc, imperf. 3 sg. schimniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. schimniceáscă

intranz. A fi schimnic; a pustnici; a sihăstri. /Din schimnic

intranz. 1) A deveni schimnic; a se face schimnic; a se pustnici. 2) fig. A trăi izolat de lume ca un schimnic; a se pustnici; a se sihăstri. /Din schimnic

schimnicii, s.f. (Rar) 1. Starea, viața de schimnic; pustnicie, sihăstrie. 2. Locuință a schimnicului. [Var.: schivnicíe s.f.] – Schimnic + suf. -ie.

s. 1. v. asceză. 2. v. schit.

s. v. izolare, singurătate.

s. f., art. schimnicía, g.-d. art. schimnicíei; pl. schimnicíi, art. schimnicíile

f. 1) Viață de schimnic; sihăstrie; pustnicie. 2) Loc unde trăiește un schimnic. /schimnic + suf. ~ie