, schituri, s.n. Mănăstire mică sau așezare călugărească situată într-un loc retras; călugării dintr-o astfel de mănăstire. – Din sl. skitŭ.
s. (BIS.) 1. (rar) remeție, (reg.) schilet. (~ săpat în stâncă.) 2. schimnicie, sihăstrie. (Au ajuns la ~.)
n. 1) Mănăstire mică sau așezare de călugări, aflată într-un loc izolat. 2) Totalitate a călugărilor dintr-o asemenea așezare. /<sl. skitu