, schizofrenii, s.f. Boală mintală cronică caracterizată prin slăbirea și destrămarea progresivă a funcțiilor psihice și prin pierderea contactului cu realitatea. – Din fr. schizophrénie.
s. f. (sil. -fre-), art. schizofrenía, g.-d. art. schizofreníei; pl. schizofreníi, art. schizofreníile
f. Boală psihică cronică, care se manifestă prin dereglare treptată a proceselor mintale. [G.-D. schizofreniei] /< fr. schizophrénie
s.f. Boală psihică gravă, manifestată printr-o scădere treptată a activității intelectuale și printr-un dezechilibru psihic general. [Gen. -iei. / < fr. schizophrénie, cf. gr. schizein – a împărți, phren – spirit].
s. f. boală psihică gravă caracterizată prin disocierea spiritului, idei delirante și halucinații. (< fr. schizophrénie)