s.f. (Med.) Predispoziție a unor personalități, a unor constituții psihice pentru schizofrenie; tip de personalitate care manifestă această predispoziție; (rar) schizotimie. [Pr.: -zo-i-] – Din fr. schizoïdie.
s. f. (sil. -zo-i-), g.-d. art. schizoidíei
s.f. Constituție psihică caracterizată prin tendința de interiorizare; schizotimie. [Gen. -iei. / < fr. schizoïdie].