scorpii, s.f. 1. (Pop.) Scorpion (1). ♦ (În basme) Ființă cu însușiri supranaturale, închipuită de obicei ca un monstru feminin cu mai multe capete, care scoate flăcări pe nări și al cărei sânge ar avea însușiri miraculoase. ♦ Epitet injurios dat unei femei rele. 2. (Astron.; pop.) Scorpion (2). 3. Compus: scorpie-de-mare = pește teleostean marin cu aspect respingător, cu țepii înotătoarelor foarte veninoși (Scorpaena porcus). – Din sl. skorpija.
s. (ZOOL.) 1. scorpion. (Înțepătură de ~.) 2. scorpie-de-mare (Scorpaena porcus) = porc-de-mare, (rar) scorpenă.
s. f. (sil. -pi-e), art. scórpia (sil. -pi-a), g.-d. art. scórpiei; pl. scórpii, art. scórpiile (sil. -pi-i-)
f. 1) v. SCORPION. 2) folc. Ființă fantastică, închipuită ca un monstru feminin cu mai multe capete, care varsă flăcări pe nări și al cărei sânge ar avea proprietăți miraculoase. 3) fig. Femeie rea și perfidă. [G.-D. scorpiei; Sil. scor-pi-e] /<sl. skorpija
s.f. – 1. Scorpion. – 2. Dragon. – 3. Constelația Scorpionului. – Mr. scorpiu. Mgr. σϰορπίον, prin intermediul sl. skorpija (Miklosich, Fremdw., 125; Densusianu, Rom., XXXIII, 285; Murnu 50; cf. REW 7741a și Vasmer, Gr., 134). Este dubletul lui scorpion, s.m., din fr. scorpion și a lui scorpenă, s.f. (porc-de-mare, Scorpaena scrofa), din ngr. σϰόρπαινα. Din var. sl. skoropei, skoropeja cu suf. -niță pare să provină coropișniță.