scorușe, s.f. Fructul comestibil al scorușului (sau al scorușului de munte). – Din bg. skoruša.
f. Fruct al scorușului. /<bulg. skoruša
, scorúșe, s.f. (reg.) aluat (dospit sau nedospit) umplut cu brânză, urdă, mere etc., prăjit în grăsime; pup, clătită, plăcintă, uscățea.
s.f. – Fruct comestibil roșu, brun sau galben, ca o cireașă. Sl. (sb., cr., slov.) oskoruša (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 333), cf. bg. skoruša, văskruša, rut. skoruš. – Der. scoruș, s.m. (sorb, Sorbus domestica), a cărui legătură cu lat. scoruscius ‹ scoruscus (Philippide, ZRPh., XXXI, 308; Pascu, I, 90) este improbabilă.