scotoame, s.n. (Med.) Pierdere a vederii pe o porțiune limitată a câmpului vizual. – Din fr. scotome.
s. n., pl. scotoáme
s.n. (Med.) Pierdere sau diminuare a vederii într-o zonă a câmpului vizual. [Pl. -oame. / < fr. scotome, cf. gr. skotoma – întunecare].
s. n. pată imobilă care acoperă o parte a câmpului vizual, depinzând de o lexiune a nervului optic sau de o afecțiune a coroidei ori retinei. (< fr. scotome)