scrântituri, s.f. Deplasare a unui os din articulația lui; luxație, scrânteală, entorsă. – Scrânti + suf. -tură.
s. f., g.-d. art. scrântitúrii; pl. scrântitúri
f. 1) Traumatism constând în scoaterea unui os din încheietură; luxație. 2) Loc scrântit. /a scrânti + suf. ~tură