screm, vb. III. Refl. 1. A se forța, a se încorda făcând un efort pentru a evacua excrementele. 2. Fig. (Fam.) A depune eforturi deosebite, a se strădui (zadarnic sau cu rezultate neînsemnate). ♢ Expr. A se screme să... = a fi pe punctul de a..., a fi gata să... Se screme să plouă. – Cf. lat. excrementum.
screm, vb. III. Refl. 1. A se forța, a se încorda făcând un efort pentru a evacua excrementele. 2. Fig. (Fam.) A depune eforturi deosebite, a se strădui (zadarnic sau cu rezultate neînsemnate). ♢ Expr. A se screme să... = a fi pe punctul de a..., a fi gata să... Se screme să plouă. – Cf. lat. excrementum.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. screm, imperf. 3 sg. scremeá; conj. prez. 3 sg. și pl. screámă; part. scremút
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. screm, imperf. 3 sg. scremeá; conj. prez. 3 sg. și pl. screámă; part. scremút
intranz. 1) A-și contracta mușchii pentru evacuarea conținutului din intestine. 2) fig. fam. A se strădui pentru a realiza ceva, depunând mari eforturi. /<lat. exprimere
intranz. 1) A-și contracta mușchii pentru evacuarea conținutului din intestine. 2) fig. fam. A se strădui pentru a realiza ceva, depunând mari eforturi. /<lat. exprimere
vb. refl. – 1. A împinge (se zice despre eforturile făcute pentru a elimina excrementele sau pentru a naște). – 2. A se extenua, a asuda, a căra. – Mr. mi sprem, sprimeare. Lat. exprimĕre (Densusianu, Rom., XXXIII, 285; Pușcariu, ZRPh., XXVII, 728; Pușcariu 1563; REW 3057), cf. it. spremere, prov., cat. espremer, fr. épreindre. Fonetismul rom. s-a vrut să se explice printr-o contaminare, puțin probabilă, cu excrementum, sau mai probabil printr-o disimilare (Tiktin). Explicația cu ajutorul v. germ. krimman (Giuglea, Dacor., II, 402) este neverosimilă. – Der. scremet (var. scremăt), s.n. (efort, încordare).