scriși, -se, adj., subst. I. Adj. Care este însemnat, consemnat în scris, scriptic. II. Subst. (Pop.) 1. S.m. și f. Persoană predestinată să devină soțul sau soția cuiva. 2. S.f. art. Ursită, soartă, fatalitate. – V. scrie.
(4) scrise, s.n. 1. Faptul de a scrie (1). ♢ Mașină de scris = mașină folosită pentru dactilografierea textelor. ♢ Loc. adj. și adv. În scris = notat (pe hârtie). 2. Fel propriu de a scrie al cuiva, mod particular de a caligrafia semnele grafice; scriere (2), scriitură (1), scriptură (4), scrisoare (3). 3. Acțiunea de a scrie (2), de a redacta o compoziție, o operă. ♦ Activitatea de scriitor, de publicist. 4. Ceea ce este scris, ceea ce rezultă în urma muncii de elaborare, de redactare; scriere (3). Folosește multe neologisme în scrisul său. ♦ Totalitatea operelor scrise aparținând unui popor, unei națiuni, unui scriitor. Scrisul românesc. – V. scrie.
scriși, -se, adj., subst. I. Adj. Care este însemnat, consemnat în scris, scriptic. II. Subst. (Pop.) 1. S.m. și f. Persoană predestinată să devină soțul sau soția cuiva. 2. S.f. art. Ursită, soartă, fatalitate. – V. scrie.
(4) scrise, s.n. 1. Faptul de a scrie (1). ♢ Mașină de scris = mașină folosită pentru dactilografierea textelor. ♢ Loc. adj. și adv. În scris = notat (pe hârtie). 2. Fel propriu de a scrie al cuiva, mod particular de a caligrafia semnele grafice; scriere (2), scriitură (1), scriptură (4), scrisoare (3). 3. Acțiunea de a scrie (2), de a redacta o compoziție, o operă. ♦ Activitatea de scriitor, de publicist. 4. Ceea ce este scris, ceea ce rezultă în urma muncii de elaborare, de redactare; scriere (3). Folosește multe neologisme în scrisul său. ♦ Totalitatea operelor scrise aparținând unui popor, unei națiuni, unui scriitor. Scrisul românesc. – V. scrie.
s. 1. condei, grafie, scriitură, (pop.) slovă. (Are un ~ regulat.) 2. (rar) caligrafie. (~ îngrijit, clar.) 3. scriere, (rar) scriitură, (înv. și pop.) scrisoare, slovă, (înv.) scriptură. (Avea un ~ frumos.) 4. grafie, scriere, (rar) scriitură. (I-a recunoscut ~ul.) 5. alcătuire, compunere, creare, elaborare, întocmire, realizare, redactare, scriere, (înv.) izvodire, redacție, redijare. (~ul unei opere literare.) 6. stil. (Are un ~ nervos, vioi.)
adj. 1. (înv.) semnat. (Un text ~.) 2. (rar) scriptic. (Limbaj oral și limbaj ~.) 3. (înv.) scrip-turistic. (Examen ~.)
adj. 1. (înv.) semnat. (Un text ~.) 2. (rar) scriptic. (Limbaj oral și limbaj ~.) 3. (înv.) scrip-turistic. (Examen ~.)
s. 1. condei, grafie, scriitură, (pop.) slovă. (Are un ~ regulat.) 2. (rar) caligrafie. (~ îngrijit, clar.) 3. scriere, (rar) scriitură, (înv. și pop.) scrisoare, slovă, (înv.) scriptură. (Avea un ~ frumos.) 4. grafie, scriere, (rar) scriitură. (I-a recunoscut ~ul.) 5. alcătuire, compunere, creare, elaborare, întocmire, realizare, redactare, scriere, (înv.) izvodire, redacție, redijare. (~ul unei opere literare.) 6. stil. (Are un ~ nervos, vioi.)
n. 1) v. SCRIERE. 2) Fel propriu de a caligrafia semnele grafice. ~ neciteț. A falsifica ~ul cuiva. /v. a scrie
n. mai ales la pl. rar Ansamblu de semne convenționale făcute pe o suprafață plană (mai ales hârtie). /v. a scrie
n. mai ales la pl. rar Ansamblu de semne convenționale făcute pe o suprafață plană (mai ales hârtie). /v. a scrie
n. 1) v. SCRIERE. 2) Fel propriu de a caligrafia semnele grafice. ~ neciteț. A falsifica ~ul cuiva. /v. a scrie
scríu, vb. III. 1. Intranz. și tranz. A reprezenta prin semne convenționale sunetele sau cuvintele vorbirii. ♢ Expr. (Intranz.; în basme) De (sau pe) când scria (sau, refl., se scria) musca pe perete = de mult, din timpuri străvechi. ♦ Tranz. impers. A se afla scris, a fi scris. ♢ Expr. A-i scrie (sau a-i fi scris) cuiva pe față (sau în obraz) = a se putea vedea pe fața cuiva starea lui sufletească, a se deduce ceva din expresia cuiva. ♦ Tranz. A acoperi ceva cu semne grafice sau, p. gener., cu orice fel de semne, de figuri. ♦ Tranz. A completa (un formular) cu textul necesar. ♦ Tranz. (Înv. și pop.) A însemna, a desena, a zugrăvi; a contura, a schița. ♢ Expr. (Refl.) A se scrie în partea cuiva = a aduce, a semăna la chip cu cineva. ♦ A lăsa urme, a întipări, a imprima. ♢ Refl. Urmele pașilor se scriseseră pe zăpadă. 2. Intranz. și tranz. A-și exprima, a-și formula gândurile, ideile în scris; a compune, a redacta o operă (literară, științifică). ♦ Tranz. A relata, a descrie, a povesti ceva în scris. 3. A așterne pe hârtie un text, o scrisoare. ♦ Intranz. și tranz. A trimite (cuiva) o scrisoare. ♢ Refl. recipr. Ne scriem din când în când. ♦ A înștiința, a comunica ceva în scris. 4. Tranz. A însemna, a nota, a înregistra ceva în scris; a trece numele cuiva pe o listă, într-o evidență. ♦ (Înv.) A inventaria; a catagrafia. ♢ Expr. (Pop.) A scrie ceva pe numele cuiva = a-i face cuiva acte de proprietate pentru... ♦ A trece ceva în contul cuiva, a pune în socoteală cuiva. 5. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) înscrie într-o organizație, într-un corp constituit, într-un colectiv de muncă. 6. Tranz. (Pop.) A prescrie, a indica unui bolnav tratamentul necesar. ♦ Tranz. impers. A fi stabilit, rânduit (prin legi, regulamente). ♢ Expr. A(-i) fi scris cuiva (sau pentru cineva) = a(-i) fi rânduit cuiva de la naștere, a(-i) fi sortit, hărăzit (prin soartă). [Perf. s. scrisei, part. scris. – Var.: scri vb. IV] – Lat. scribere.
vb. v. contura, copia, da, descrie, desena, destina, edita, expune, hărăzi, hotărî, imprima, indica, inventaria, iscăli, încondeia, încorpora, înfățișa, înregistra, înrola, meni, orândui, picta, predestina, prescrie, prezenta, publica, recenza, recomanda, recruta, reda, reproduce, rândui, scoate, semna, sorti, tipări, trasa, ursi, zugrăvi.
vb. 1. v. înregistra. 2. v. crea. 3. (înv.) a semna. (Îi ~ despre ...) 4. v. coresponda. 5. v. colabora. 6. v. conține. 7. v. prevedea. 8. v. arăta. 9. v. expedia.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scríu, 2 sg. scrii, 1 pl. scríem, 2 pl. scríeți, perf. s. 1 sg. scriséi, l pl. scríserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. scríe; imper. 2 pl. scríeți; ger. scriínd (sil. scri-ind); part. scris
intranz. 1) A reprezenta grafic vorbirea. 2) A întreține corespondență. 3) A practica scrisul. 2. tranz. 1) (texte) A formula în scris. 2) A aduce la cunoștință în scris; a comunica pe cale grafică. 3) pop. A fixa în scris; a înscrie; a nota; a înregistra. ♢ A(-și) ~ ceva în frunte a ține bine minte; a memoriza bine. A-i fi scris (cuiva) a-i fi hărăzit de soartă; a-i fi sortit. A-i fi scris (cuiva) pe față a vedea pe fața cuiva starea lui sufletească. 4) pop. (medicamente sau tratamente) v. A PRESCRIE. /<lat. scribere
vb. – 1. A așterne pe hîrtie cu ajutorul unor semne grafice cuvinte, texte etc. – 2. A compune. – 3. A coresponda, a comunica prin scrisori. – 4. A desena, a picta, a reprezenta. – 5. A înscrie, a înregistra. – Mr. scriu, scrișu, scriat, scriire. Lat. scrĭbĕre (Pușcariu 1564; REW 7745; Densusianu, GS, II, 12), cf. it. scrivere, prov., cat. escriure, fr. écrire, sp. escribir, port. escrever, alb. skruan (Philippide, II, 654). – Der. scriere, s.f. (acțiunea de a scrie; scris, compoziție); scriitor, s.m. (persoană care scrie, autor, publicist, diac); scriitoraș, s.m. (scriitor fără valoare, gazetăraș; caligraf, grefier); scriitoricesc, adj. (de scriitor, literar); scriitură, s.f. (scris, grafie); scris, adj. (redat prin scriere; predestinat, fatal; desenat, reprezentat; frumos, drăguț); scris, s.n. (faptul de a scrie; grafie, poruncă, ordin; pl., acțiuni, efecte bancare); scris, s.m. (bărbat predestinat drept soț, logodnic, mire); scrisă, s.f. (destin, soartă); scrisoare, s.f. (scris; epistolă; act, document scris; înv., descriere). Cf. scriptură. Der. neol. script, s.n., din lat. scriptum (sec. XIX); scriptic, adj. (scris, se zice despre examene), din germ. Skriptum (Candrea); scrib, s.m., din fr. scribe; adscrie, vb.; circumscrie, vb.; descrie, vb.; înscrie, vb.; prescrie, vb.; proscrie, vb.; subscrie, vb., din lat., cu adaptare la conjug, lui a scrie.