definiția scroafa definiție dex

s. v. porcii.

(astron.) s. pr. f.

scroafe, s.f. 1. Femela porcului (sau a mistrețului). ♢ Expr. S-a suit scroafa în copac, se spune despre un parvenit înfumurat. ♢ Compus: scroafă-de-baltă = pasăre din ordinul picioroangelor, cu pene roșcate, pe alocuri negre (Ardetta minuta). ♦ Epitet injurios la adresa unei femei (nesimțite, fără caracter etc.). 2. Lovitură la jocul de biliard executată rău, dar care, din întâmplare, nimerește bine. – Lat. scrofa.

s. (ZOOL.) purcea, (pop.) poarcă, (reg.) măscuroaică, măscuroaie.

s. v. contrabas.

s. f., g.-d. art. scroáfei; pl. scroáfe

f. 1) Femelă a porcului sau a mistrețului. ♢ ~-de-baltă pasăre acvatică, de talie medie, cu picioare lungi, cu pene roșietice și pe alocuri negre; scrofiță. ~a-cu-Purcei constelație în emisfera septentrională. 2) fig. depr. Femeie lipsită de bună-cuviință. /<lat. scrofa

s.f. 1. Femela porcului, poarcă, purcea. – 2. (Arg.) Casă de bani. Lat. scrōfa (Pușcariu 1565; REW 7748), cf. it. scrofa, ngr. σϰρόφα. – Der. scrofiță, s.f. (silvie, Sylvia curruca), în Banat.

s. v. bâtlănaș.

(pasăre) s. f.