scrombăiésc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A strica, a scâlcia încălțămintea. – Scroambă + suf. -ăi.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scrombăiésc, imperf. 3 sg. scrombăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. scrombăiáscă
tranz. A face să se scrombăiască. /scroambe + suf. ~ăi
pers. 3 se ~iéște intranz. (despre încălțăminte) A-și pierde forma inițială (prin purtare îndelungată sau neglijentă); a se scâlcia. /scroambe + suf. ~ăi