scuipături, s.f. Scuipare; (concr.) scuipat (2). – Scuipa + suf. -ătură.
s. 1. (Mold. și Bucov.) stupitură. 2. salivă, scuipat, spută, (rar) apă, (pop.) stupit.
s. f., g.-d. art. scuipătúrii; pl. scuipătúri