scutiri, s.f. Acțiunea de a scuti și rezultatul ei. ♦ Privilegiu acordat cuiva de a nu presta anumite servicii, de a nu plăti anumite dări etc.; (concr.) document, act care conține un asemenea privilegiu. – V. scuti.
s. 1. v. absolvire. 2. dispensă, (înv.) scuteală, scutință. (~ de armată.)
s. v. apărare, ocrotire, protecție, sprijin.
s. f., g.-d. art. scutírii; pl. scutíri