scuturări, s.f. Acțiunea de a (se) scutura și rezultatul ei; scuturat1. – V. scutura.
s. 1. v. cutremurătură. 2. hâțânare, zgâlțâire, zguduire. (~ ușii.) 3. v. hurducătură. 4. v. dereticare.
s. v. bătaie, fâlfâială, fâlfâire, fâlfâit, fâlfâitură, fluturare, fluturat, îndepărtare, înlăturare.
s. f., g.-d. art. scuturării; pl. scuturări