seceraturi, s.n. Acțiunea de a secera; seceriș (1), seceră (2). – V. secera.
s. v. seceriș.
s. n.
n. 1) v. A SECERA. 2) Timpul când se seceră; seceriș. /v. a secera
adj. (reg.) în formă de seceră.
secerături, s.f. Recoltă secerată (sau de secerat). – Secera + suf. -ătură.
s. v. miriște, secerare, secerat, seceriș.
s. f., g.-d. art. secerătúrii; pl. secerătúri