, sechestrez, vb. I. Tranz. A pune sechestru asupra unor bunuri aflate în litigiu sau aparținând unui debitor (ca măsură de asigurare sau de încasare silită a datoriei). ♦ A reține o persoană cu forța și în mod ilegal. [Var.: (înv.) secfestrá vb. I] – Din fr. séquestrer, lat. sequestrare.
vb. (JUR.) 1. (înv. și reg.) a secfestrui, (reg.) a cuprinde, a foglăli, a funtui, a prenora, (înv.) a secfestrarisi, a zeberi. (A ~ un bun imobil.) 2. v. confisca. 3. (înv.) a popri. (A ~ pe cineva.)
vb., ind. prez. 1 sg. sechestréz, 3 sg. și pl. sechestreáză
tranz. 1) (bunuri materiale) A supune unui sechestru. 2) (persoane) A reține cu forța (în mod ilegal). /<fr. séquestrer, lat. sequestrare
vb. I. tr. 1. A pune (sub) sechestru. ♦ A reține pe cineva cu forța, ilegal. 2. A izola în caz de boală infecțioasă. ♦ A detașa un sechestru osos. [Var. secfestra vb. I. / < fr. séquestrer, cf. lat. sequestrare].