secretariate, s.n. 1. Serviciu într-o instituție, într-o întreprindere, într-o organizație politică sau de masă etc. care rezolvă lucrările curente ale conducerii acestora. 2. Organ care coordonează și controlează îndeplinirea hotărârilor partidului. 3. Organ cu atribuții administrative și executive al unei organizații internaționale. 4. Grup de persoane care consemnează conținutul dezbaterilor unei ședințe. [Pr.: -ri-at] – Din fr. secrétariat.
s. n. (sil. -cre-, -ri-at), pl. secretariáte
n. 1) Organ care îndeplinește funcții de organizare și conducere curentă. ~ul O.N.U. 2) Serviciu, într-o întreprindere sau într-o organizație, care se ocupă cu lucrul de cancelarie. 3) Grup de persoane, de obicei alese, însărcinate să elaboreze hotărârea unei ședințe sau să scrie procesul-verbal. ~ul conferinței. [Sil. se-cre-ta-ri-at] /<fr. secrétariat
s.n. 1. Serviciu într-o instituție, într-o întreprindere etc. care se ocupă cu rezolvarea lucrărilor curente de birou, de cancelarie. 2. Organ al unei organizații internaționale având atribuții administrative și executive. ♦ Denumire dată persoanelor însărcinate să întocmească procesul-verbal asupra dezbaterilor unei ședințe. 3. Birou unde lucrează un secretar și subalternii săi. [Pron. -ri-at. / < fr. secrétariat, germ. Sekretariat, rus. sekretariat].
s. n. 1. funcție, titlu de secretar. ♢ serviciu într-o instituție, întreprindere etc. care se ocupă cu rezolvarea lucrărilor curente de birou, de cancelarie. ♢ birou unde funcționează acest serviciu. 2. organ al unei organizații internaționale având atribuții administrative și executive. 3. organ al unui partid comunist sau muncitoresc care organizează și controlează îndeplinirea hotărârilor partidului. 4. denumire dată persoanelor însărcinate să întocmească procesul-verbal asupra dezbaterilor unei ședințe. (< fr. secrétariat)