s.f. 1. Faptul de a fi la adăpost de orice pericol; sentiment de încredere și de liniște pe care îl dă cuiva absența oricărui pericol. ♦ Protecție, apărare. ♢ Securitate colectivă = stare a relațiilor dintre state, creată prin luarea pe cale de tratat a unor măsuri de apărare comună împotriva unei agresiuni. 2. (Ieșit din uz) Totalitatea organelor de stat care aveau ca sarcină apărarea sistemului social-economic și politic al statului comunist. – Din fr. sécurité, lat. securitas, -atis.
s. f., g.-d. art. securitắții
f. 1) Situație fără pericol; lipsă de primejdie; siguranță. 2) Organ de stat care are ca sarcină apărarea organizării politice și sociale a statului. [G.-D. securității] /<lat. securitas, ~atis, fr. sécurité
s.f. 1. Stare de siguranță, de lipsă de primejdie. ♦ Protecție, apărare. ♦ Consiliu de securitate = principalul organ permanent al O.N.U., care are ca sarcină fundamentală menținerea păcii și securității internaționale; securitate colectivă = stare a relațiilor dintre state, creată prin luarea de măsuri de apărare comună împotriva unei agresiuni. 2. (În socialism) Organ de stat care veghea la siguranța internă a statului. [Cf. fr. sécurité, lat. securitas].
s. f. 1. stare de siguranță, de lipsă de primejdie. 2. protecție, apărare. o Consiliu de S~ = principalul organ permanent al ONU, având ca sarcină fundamentală menținerea păcii și securității internaționale. 3. totalitatea organelor de stat care în trecut, aveau sarcina să apere sistemul social economic și politic; sistem politico- polițienesc represiv. (< fr. sécurité, lat. securitas)